ROMÂNIA – OLANDA: Obsesia continuă sau „mane, tekel, fares”!

Publicat pe mysport.ro la data: 2007-10-13

 

Un simplu dar potrivit joc de cuvinte obţinut din unirea celor două nume, ROMANLAND, două partide de fotbal, o singură obsesie!

ROMANIA – OLANDA devine pe zi ce trece şi pe bună dreptate o partidă, o întrecere obsedantă pentru noi.

*

Avanpremiera meciului din această seară ne-a fost servită la Cluj-Napoca, unde pe un stadion cochet, animat de ardeleni cu foame de spectacol, „Generaţia de Aur” a remizat amical în faţa „Portocalei Mecanice”. Nume de fotbalişti, de staruri, ce nu mai au nevoie de nicio prezentare, sărbătoare prin caritate, bucuria tribunei, artificii, „portocale” perfecte, aur cât poate duce în spate o „Generaţie”, Sabău, Hagi, Popescu şi selecta companie, festival de goluri, lecţie de muncă şi sportivitate şi bună dispoziţie, toate acestea constituie ingredientele pentru reţeta perfectă a unui „show” de zile mari. Meci caritabil cu donaţii generoase scot din nedreptul anonimat un nume mare, Uifăleanu şi redau speranţa atâtor copii minunaţi, dar loviţi până acum de soartă.

Sabău genial, muncitor, onest, iubit! Aşa va rămâne mereu în inimile noastre. Fotbal pe pâine, scor de fotbal extraterestru, un 5-5 ce aduce din nou pe buzele noastre obsesiv în ultima perioadă un singur nume: Olanda!

*

Olanda acum doi ani, anul trecut, anul acesta, ieri, astăzi şi mâine cu certitudine. Unde cauţi pe internet, unde întorci privirea, pe orice canal media doar Olanda, Olanda şi iarăşi Olanda! Parcă aş purta ochelari de soare portocalii.

Probabil ne este scris să învăţăm din greşeli, aidoma celui care nu învaţă până nu se loveşte singur de zid. Nu scăpăm de Olanda până nu învăţăm să îi batem, până nu învăţăm să nu mai greşim copilăreşte în faţa unei echipe enervant de perfecte.

De data asta părem a fi egalii lor iar încurajările venite de la Cluj-Napoca, încurajări că se poate juca şi un „fotbal cu zâmbetul pe buze”, ar trebui să facă diferenţa. Evident că nu putem juca râzând în hohote pe teren, dar trebuie să gândim că în definitiv plăcerea de a juca i-a ridicat pe fiecare dintre fotbaliştii naţionalei României acolo unde sunt acum, la fel şi plăcerea de a privi şi a iubi naţionala i-a adus pe suporteri la disperare în încercarea de a-şi încuraja echipa din tribune (fac aluzie evidentă la jenanta gestionare a biletelor).

*

Un scor pentru deseară? 3-2, 2-1, 1-0 sau orice scor care ne aduce cele trei puncte. Orice pentru a scăpa de obsesia deranjantă de la un punct încoace, numită Olanda. Dacă mai continuăm în acest ritm mai introducem în DEX un neologism: Romanland. Văd deja portocaliu în faţa ochilor. Şi nici măcar celebrii Jan Vermeer van Delft, cu a lui tehnică de folosire a luminii, sau Frans Hals cu portretele lui după natură, ori Hieronymus Bosch cu obesia lui de a picta păcatul şi decăderea umană nu au fost atât de osedaţi de această culoare. Şi au fost pictori şi tocmai olandezi. De Rembrandt nici nu mai pomenim, obsesia acestuia era alta.

*

Totuşi, concluzia este dată tot de „Ospăţul lui Baltazar” a lui Rembrandt Harmenszoon van Rijn, pe numele lui complet, unde pictorul înfăţişează spaima lui Nabucodonosor în clipa în care mâna lui Dumnezeu lasă următorul mesaj în ebraică: „mane, tekel, fares”! În traducere “numărat, cântărit, împărţit”! Aşa dorim şi astăzi numărat olandezi, cântăriţi din priviri, împărţiţi goluri! Evident ideea acestui tablou este uşor diferită, fiind surprinsă nedumerirea lui Nabucodonosor, el neînţelegând mesajul dar simţindu-i sensul tragic (regatul său urmând a fi divizat între mezi şi perşi). Putem în schimb forţa o comparaţie, astfel mulţi nu vor înţelege mesajul dar îi vor simţi sensul: calificarea va fi împărţită între noi şi olandezi, proporţia însă contând în final; personal sper până la capăt la un meritat loc 1 în clasament!

*

Altfel, Mutu şi compania se află în cel mai propice moment al generaţiei ce o reprezintă, mult mai maturi, mai uniţi, mai hotărâţi, mai fotbalişti. Nădăjduim ca aceştia ne vor oferi cadoul ce îl aşteptăm de atâta amar de vreme, „nopţile albe”!. Tânjim după „nopţi albe în România”, după băi de şampanie pe străzi, după băile în fântânile arteziene din oraşe, de nebunia meciurilor şi rezultatelor mari.

*

Coloraţi deci astăzi portocala în galben şi aplicaţi definitiv viza de România! Definitiv!

*

 

Chefere

CFR CLUJ: GRUIA NOUL „EL DORADO”!?

Publicat pe mysport.ro la data:  2007-10-13

Încet dar sigur Transilvania care, în traducere, ar fi echivalentul expresiei româneşti “dincolo de pădure” şi totodată tărâmul legendarului sau fantasmagoricului „Dracula”, metamorfozează statutul de „mit” în cel de vis, susţinut însă şi de realitate. „Ardealul”, denumire sub care mai este cunoscută provincia istorică, ori echivalentul german Siebenbürgen (n.b. – în traducere „şapte cetăţi”) sau Erdély (n.b. – în traducere ” începutul pădurii” sau „înainte de pădure”) şi-a stabilit polul puterii, cel puţin fotbalistic vorbind, la Cluj-Napoca. Înconjurat, într-adevăr, de „păduri”, spaţiul din interiorul „strategicilor” Carpaţi creează mediu propice pentru muncă serioasă, protejând parcă intenţiile celor implicaţi de orice influenţă străină. Astfel, nu mai constituie surpriză pentru nimeni rânduri scrise, tot mai consistent, despre intrarea în forţă a Clujului în viaţa fotbalistică autohtonă, CFR-ul reuşind în doar câţiva ani, de muncă asiduă ce-i drept, să răzbească până în vârf.

*

Nu discutăm acum scenarii sau ipoteze şi nici nu ne grăbim să tragem concluzii pripite sub nicio formă, lăsăm fluierului de final al campionatului orânduirea clasamentului. Ce trebuie remarcat însă, la fel cum a procedat si săptămânalul „Fanatik”, este povestea, parcă de domeniul fantasticului pentru fotbalul românesc, de la cel mai vechi club din ţară care îşi desfăşoară activitatea şi în prezent. Pe lângă investiţiile masive în infrastructură, lot de jucători, staff tehnic dar şi mentalitate şi civilizaţie, la CFR apar mereu noi şi noi provocări. Următoarele rânduri ar fi putut fi aşternute aici şi sub un titlu şoc: „Şoc la CFR!”, „Senzaţional!” sau „Incredibil!”, dar precum spuneam odinioară, nu mai surprinde nimic la acest club.

*

Buget de 100.000.000 euro pentru CFR 1907 Cluj pentru grupele Ligii Campionilor

Conform săptămânalului citat mai sus, Arpad Paszcany, patronul celor de la CFR 1907 Cluj, a făcut o promisiune antrenorului Ioan Andone, într-o discuţie cu martori, promisiune demnă de menţionat (în limbajul altor echipe autohtone, propice pentru a „exhiba” – „prietenii ştiu de ce”): „Dacă iei campionatul îţi pun la dispoziţie un buget de o sută de milioane de euro pentru achiziţii. La ora actuală, eu am circa patru sute de milioane de euro bani lichizi. Risc un sfert din ei, pentru că vreau sa fac istorie în fotbal”.

La o primă lectură a declaraţiei, cei mai puţini analitici dintre noi ar fi tentaţi la o asemuire cu nebunia lui Gigi Becali. Nu este însă tocmai aşa. Să anaizăm şi să amintim de unde a ridicat Pazscany CFR-ul, din Divizia C, de asemenea să nu uităm că bugetul echipei a crescut exponenţial cu reuşitele acesteia, nefiind aruncaţi bani cu nemiluita din dorinţa de a avea totul pe loc. Este, deci, un proiect pe termen lung, hai să o numim o nebunie frumoasă a lui Paszcany, proiect de anduranţă, investiţie pe termen mediu şi lung şi nicidecum circ.

*

Prime de joc pe măsura rezultatelor, dar plătite doar marţea!

De asemenea, prin prisma bonusurilor, a primelor de joc şi a grijii faţa de cei ce muncesc pentru club, se poate spune, aşa cum a remarcat acelaşi săptămânal, că „din punct de vedere financiar, ceea ce se întâmplă la Cluj întrece orice închipuire. În afara faptului că jucătorii au asigurate toate condiţiile de trai, adică trei mese pe zi la restaurantul clubului, casă şi transport, toate pe cheltuiala clubului, primele sunt de nivel vest-european. Astfel, pentru meciul cu Dinamo, fiecare titular a avut promişi 10.000 de dolari la victorie. După meci, deşi rezultatul putea fi considerat un semi-eşec, Paszkany a mers la vestiare şi a anunţat că le va plăti jucătorilor 75 de milioane de lei vechi pentru punctul obţinut: „Mi-a plăcut cum aţi jucat, aţi avut ghinion, meritaţi banii aceştia”.

Asemeni majorităţii fotbaliştilor dar şi a „oamenilor de fotbal” şi patronul clujean are o superstiţie: nu face plăţi în ziua de luni: „Preferă sa dea bani înainte, vineri, sau după, de obicei marţi, dar lunea nu dă bani nici în ruptul capului”, a povestit jucător al CFR-ului.

*

Stadion adevărat în Gruia

În prezent, „semi-stadionul” „Dr. Constantin Rădulescu” arată ca o bijuterie, iar până la începutul returului va fi gata şi tribuna a doua a stadionului. Aceasta va găzdui şi vestiarele, prevăzute la nivel occidental cu o suprafaţă de circa 500 de metri pătraţi, în timp ce al oaspeţilor, deşi normele UEFA specifică 100 de metri pătraţi, va fi de 180 de mp! UEFA a dat aviz favorabil stadionului clujenilor, care îndeplineşte mare parte a cerinţelor de Liga Campionilor, astfel aici putându-se desfăşura chiar şi partidele din grupele competiţiei. În retur, „potcoava” din Gruia va fi terminată, urmând ca stadionul să fie închis complet anul viitor. Astfel, a doua peluză, va avea o construcţie specială, pe sub ea urmând să treacă inclusiv drumul de acces la tribuna oficială!

*

Încet dar sigur Clujul, de fapt Gruia sau mai exact CFR 1907 Cluj devine un veritabil „Paraiso” cum remarca chiar site-ul UEFA într-un articol postat nu demult, devine un „El Dorado”!

*

Probabil vor exista cititori ai acestor rânduri care vor dezaproba ”minunea” sau vor eticheta greşit aceşti oameni şi acţiunile acestora, dar vă invit să fim mai înţelepţi şi mai optimişti. Mai degrabă am încerca un exerciţiu de imaginaţie: cum ar fi dacă toate cele 6 reprezentante ale României în cupele europene din sezonul următor ar avea măcar jumătate din această sumă ca buget pentru transferuri? Am ajunge probabil, în sfârşit, la un nivel aproximativ egal cu acela al naţiunilor deja consacrate în acest domeniu?

Chefere

CFR CLUJ DĂUNEAZĂ GRAV CAPITALEI!?!

Publicat pe mysport.ro la data:   2007-09-30

CFR 1907 CLUJ – DINAMO BUCUREŞTI: 1-1

.

Acesta este unul dintre mesajele afişate de suporterii CFR-ului în timpul partidei dintre CFR 1907 Cluj şi Dinamo Bucureşti. La prima vedere…. pare hazardat. Totuşi, după acest meci şi după nenumăratele talk-show-uri, sute de păreri mai avizate sau mai puţin avizate, îndârjirile de rigoare de pe forumuri şi “iubirea eternă” dintre fanii echipelor, păreri de foşti arbitrii, simpatii şi cuvinte dure aruncate nu pot decât să fiu de acord cu afirmaţia din titlu. Dar nu în maniera de a instiga sau ponegri în niciun fel capitala. Vorbim aici de fotbal!
-
Un CFR în creştere şi acumulare de experienţă, cu mare dorinţă de victorie, asta am vazut în acest meci. La fel de bine s-a putut vedea şi lipsa de concentrare în faze importante, un Stăncioiu visător la primirea golului, un Trică inexistent dar şi un Fabianni exasperant! Stadion frumos, lume bună, dorinţă mare! Fabianni exasperant, înnebunitor, apocaliptic! Atât pentru CFR-işti cât şi pentru dinamovişti! Meci bun, încrâncenat, peste media campionatului, spectaculos şi disputat!
-
Dinamo, dat fiind faptul că se pot mândri că sunt campioni, mă aşteptam la o altă replică, una demnă de imaginea pe care şi-au însuşito, aceea de “spartani”. Nu am vazut decât nişte oameni rătăciţi, puţin speriaţi dar care au învăţat la perfecţie lecţia lui Zenga: anti-joc total! Ei bine, scopul scuză mijloacele, dar să vii la Cluj, să emiţi aere de “grande superiore” şi să te aperi începând cu minutul 30… e deranjant la privire şi la obraz. Meritul lor a fost că au marcat primii. Dar nu din ocazia lor, ci, repet, din starea de meditaţie-visare, a lui Stăncioiu! Nu contest însă că şi Dinamo a mai avut situaţii de a marca, în concordanţă cu cele ale CFR-ilui!
-
Arbitraj…zero! Domnul “Brad Pitt” şi-a însuşit pentru a mia oară partida, crezând sincer că el este cel mai frumos, cel mai deştept şi cel mai bun “actor” de pe teren! Da, este, dar la Bollywood (remarcaţi că nu este cu “H”)! Nu ştiu dacă a arbitrat tendenţios sau doar face pe celebrul actor cu prea multă îndârjire (iniţial îl suspectasem de dăruire)! Este clar că a distrus încă un joc cu maniera lui de arbitraj, dezavantajând ambele echipe şi evident fluierând tot ce zboară!
-
Sunt specialişti care spun că CFR 1907 Cluj nu este o echipă de top, joacă doar mercenari şi au prea grozave condiţii, iar de aici s-ar trage nereuşitele clujenilor! … Încerc încă să imi revin după ce am citit acele rânduri. Well… nu pot! Dar domnilor specialişti, tocmai asta e ideea, să aibă de toate!!! Şi totuşi, care nereuşite?
-
Concluzia este una: CFR 1907 Cluj a terminat la egalitate cu echipa campionă a României Dinamo Bucureşti. La astfel de nivel nu mai conteaza unde, acasă sau în deplasare. Foarte multe partide disputate între granzi s-au term,inat tot la acelaşi scor. Echilibru de forţe. Rezultatul? CFR 1907 CLUJ rămâne liderul clasamentului (spre marele regret, disperare şi nervi al multor “specialişti”)!
-
Întrebarea, căci trebuie şă încheiem, cu una pentru ca stimabilii noştrii cititori să îşi aşterne aici părerile, este: Cine dăunează cui? CFR-ul capitalei? Tudor (arbitrajul implicit) spectacolului? Capitala provinciei? Sau poate nu dăunează nimeni nimănui iar noi urmăream Tom şi Jerry de fapt şi nu fotbal?

…

DESPRE SITUAŢIA DIN FOTBALUL ROMÂNESC ŞI DE LA CLUBUL STEAUA! TRIMIS DE USERUL nicolaecris!!!

 Publicat pe mysport.ro la data: 2007-09-27

Astăzi am avut surpriza să gasesc printre mesaje un apel al userului mysport nicolaecris. Cum dânsul, probabil începător fiind, nu a reuşit să îşi facă publică părerea la locul potrivit pe mysport.ro, am considerat corect să fac eu public acest articol în numele lui (n.b. – articolul a fost postat de acest domn şi pe alte site-uri româneşti în “disperarea” dânsului de a i se face cunoscută părerea).

*

nicolaecris: “Poate citeşte şi dl. M.L. acest mic mesaj, din câte am înţeles domnia sa este un mare admirator al clubului Steaua sau al fenomenului fotbalistic de la Steaua actuala sau numai pentru……………….

*

Ca unul care am fost cândva legitimat la acest club, este destul de jenant că imaginea multora dintre cei care au transpirat pentru culorile Clubului Steaua să fie trecută prin noroi de către nişte persoane al căror singur “merit” sunt banii pe orice cale şi nu altceva. În aceste zile m-am intâlnit cu dl. Adrian David, fostul meu antrenor secund de la secţia de canotaj, actualmente antrenorul lotului feminim de canotaj al Australiei iar pânî în 1996 secretarul federatiei romane de canotaj, acesta împreună cu dl.col.Vereş Carol, antrenor principal la secţia de canotaj de la Clubul Steaua în anii ‘70, om la 82 de ani la ora actuală , mi-au fost exemple de următ în viaţă în ceea ce priveşte respectul faţă de muncă, faţă de lucru bine făcut, faţă de cei care au lăsat ceva în urma lor fără să le fie ruşine de trecutul lor.

*

În memoria colectivă a societăţii nu vor rămâne decât adevăratele valori umane, restul … restul este pleavă. Ce mare lucru este ca dupa 30 de ani, de când m-am lăsat de canotaj, un om pe care nu l-am mai vazut de 30 de ani dl. Adrian David, să vină în ţară şi să te caute şi să vrea să stea de vorbă cu tine. De mulţi dintre cei care în ziua de azi sunt “figuri” cu ştaif cine-şi va mai aduce aminte? Nimeni, absolut nimeni.

Cu respect, cu mare respect doar pentru acei oameni dintre noi care vor şi spun adevărul , ing. Cristea Nicolae

*

Cine sunt ei? Problema în fotbalul românesc nu este la Hagi sau la alt antrenor sau fotbalist, este la conducătorii de cluburi. S-a încercat parcă anul trecut să se ridice puţin valulîn ceea ce priveşte banii investiţi în fotbalul din România dar nu s-a reusit , adevarul ca in privinta multor conducatori de cluburi din Romania, fotbalul reprezintă doar un mijloc de obţinere a altor foloase şi nu un scop în sine. Pentru mulţi din aceşti conducători sau finanţatori, fotbalul este folosit pentru propria lor imagine. Cu Hagi sau fără Hagi, Steaua tot prost merge, în general toate echipele românesti duc lipsă de adevaraţi profesionişti, şi asta începe în primul rând de la mentalitatea fiecăruia, nu sunt de vină fotbaliştii, sunt de vină cei care i-au selecţionat de mici copii, sunt de vină cei care le-au format caracterul şi atitudinea faţă de joc şi faţă de muncă în general.

*

Ca să vină acum un anumit personaj a cărui statură morală şi comportament social lasă mult de dorit, să dea lecţii despre ceva care el nu a practicat în viaţa lui (oare unde a transpirat, în viaţa lui, acest personaj?), este peste orice logică. În viziunea acestor “mari oameni de afaceri” în cazul de faţă, fotbaliştii nu sunt decât nişte piese de schimb fără suflet, făraă personalitate, atunci dacă presşedinţii de cluburi cunosc totul, de ce nu trec ei pe banca antrenorilor? De fapt ce cunosc aceşti preşedinti de cluburi? Nimic. Decât să facă bani la negru, a venit măcar unul în faţa presei sau a televiziunii şi să demonstreze negru pe alb că banii investiţi în fotbal sunt cinstiti? Aceasta este întrebarea şi nu Hagi sau altcineva, cu sau fără Hagi, în curtea acelui club de fotbal, care l-a alungat, tot urât miroase. Ca de altfel şi la alte grupări din campionatul românesc.“

*

Vă invit să vă spuneţi părerea!

CONCURS!!! CEL MAI FRUMOS ŞI ÎNCURAJATOR POST ESTE PREMIAT CU O MINGE DE FOTBAL ORIGINALĂ!!! —–> CLUJ-NAPOCA – ORAŞUL DIVIZAT. DEVENIŢI SUPORTERI, SALVAŢI CITADELA, PROTEJAŢI SPECTACOLUL!

 

 Publicat pe mysport.ro la data:  2007-09-25

Un singur oraş, Cluj-Napoca, două echipe de Liga I-îi, CFR 1907 CLUJ – UNIVERSITATEA CLUJ. Două galerii, două stadioane, 400.000 de locuitori nevoiţi să aleagă. Două „tabere” (păcat că am ajuns să aleg acest cuvânt), două istorii, tradiţii şi orgolii, înverşunări şi invidii într-un singur oraş. Oraş senin, frumos, curat, îngrijit, european, occidental. Citadelă în cetatea fotbalului, Cluj-Napoca pare a fi devenit un refugiu al muncii, al cinstei şi al civilizaţiei. Nu distrugeţi această citadelă!

*

Trebuie tras un semnal de alarmă acum, căci ultimul eveniment nefericit dintre cele două echipe este pe punctul de a ieşii la suprafaţa unei linişti aparente. Trebuie înăbuşit din faşă!

„Suporterii” echipei Universitatea Cluj declară că vor exista incidente grave dacă CFR Cluj vor amâna meciul programat să se dispute pe 1 decembrie. “Vor să amine meciul. Nu vor să joace pe 1 Decembrie, de ziua Romăniei”, îşi varsă amarul unul dintre „suporteri”. Acelaşi înverşunat susţinător al “şepcilor roşii” continuă: “Nu vor sa ne lase sa intram pe stadion. Va fi măcel! O sa intrăm peste jandarmi şi o să iasă cu capete sparte”.

*

Foarte îngrijorătoare afirmaţie desprinsă parcă nu din cotidianul clujean ci din cel al unei realităţi care preferăm să credem că nu există.

*

În schimb, Iuliu Mureşan, preşedintele celor de la CFR, a respins toate acuzele. “Nici nu ştiu dacă trebuie să răspund unor astfel de vorbe. Cum să amânăm meciul? Nu am făcut-o niciodată. Dacă va fi să jucăm pe 1 Decembrie, atunci o vom face”, a explicat oficialul. Mai mult, el i-a asigurat pe suporterii rivalilor că vor avea acces pe stadion. “Vom vedea câte locuri alocăm oaspeţilor, aşa cum se procedează la orice club civilizat. Sigur, ei şi-ar dori tot stadionul, dar avem şi noi simpatizanţii noştri. Cu ei ce să facem?”

*

Astfel unul dintre cele mai frumoase derby-uri ale fotbalului românesc riscă să devină unul mai degrabă trist. Nu înţeleg cum se poate ca un oraş atât de frumos şi liniştit să suporte astfel de tensiuni? Ne mândrim că suntem ardeleni, că analizăm la rece toate situaţiile, că luam decizii „rumegate”, că suntem corecţi şi civilizaţi. Recomand acelora care au altfel de porniri să şi facă aceste lucruri. Să se comporte asemenea laudelor lor.

*

Nu este posibil să riscăm să devenim, din punct de vedere al scindării teritoriului, asemeni Berlinului după al doilea război mondial. Cluj-Napoca de S sau de N, de V sau de E. Cluj-Napoca CFR-ist sau U-ist, vişiniu sau alb-negru. De ce să fim obligaţi să ne lumineze judecata doar câteva culori? În definitiv nu sunt rezultatul combinării aceloraşi culori: roşu, verde şi albastru? Un spectru de culoare ce are aceleaşi origini.

*

Nu ne dorim să fim diferiţi, nu dorim să fim CFR-işti, U-işti, nu dorim să fim rivali, dorim dar să fim susţinători ai echipei CFR sau ai echipei U şi în acelaşi timp cu toţii ai fotbalului clujean.

*

S-a uitat atât de repede dramatismul retrogradării ambelor echipe clujene, în acelaşi an competiţional, în Liga secundă? Sunt convins că a durut în aceeaşi măsură „performanţa” amintită în ambele echipe. Orgolii prosteşti, lupte fără nici un sens, înverşunare şi lipsă de judecată, toate acestea au dus la acea perioadă neagră.

Astăzi, două echipe, situate aproximativ diametral opus în clasament riscă să repete istoria! Sunt mulţi susţinători ai feroviarilor clujeni care deplâng starea actuală a echipei universitare. Din simplu motiv că sunt clujeni. Sunt tot de ai noştri. Bucuria ocupării primului loc e umbrită oarecum în oraş de situaţia alarmantă de la U Cluj.

*

Ca un oraş din România să aibă două echipe în Liga I-îi este motiv de mândrie şi bucurie, lăsând la o parte Bucureştiul, care are deja tradiţie în acest sens. Provincia în sus, provincia în jos, istoria se revoltă, suporterii se aprind, mintea se întunecă. Este trist când ai nevoie doar de câteva zile pentru a uita complet lecţia suporterilor celor două formaţii oferită nouă la meciul din Cupa UEFA 1. FC Nurnberg – Rapid Bucureşti. Civilizaţie şi bun simţ, rivalitate sportivă …dar doar atât!

*

Atâta vreme cât ne încăpăţânăm să înţelegem că doar uniţi putem ridica nivelul fotbalului, dar şi al suporterului şi spectacolului în România, riscăm să ne întoarcem la perioade ale istorie atât de negre încât nu sunt dorite a fi pomenite.

*

Ar trebui să primeze mândria şi nu orgoliul. Mândria că eşti cetăţean al unui oraş ce a izbutit să ridice două echipe în Liga I-îi. Şi ar mai exista oraşe şi-ar dori acest lucru: Craiova, Braşovul etc. Şi ce frumos ar fi dacă ar si reuşi. Până atunci la Cluj-Napoca acest fapt este o certitudine. Cu toţii sper că am învăţat din greşelile trecutului şi că vom fi atât de maturi încât să preţuim acest lucru, aceste valori. A fi suporter este mai mult decât o onoare şi o bucurie deopotrivă. Este necesar să fie trăită ca atare.

*

Trebuie ca aceste rivalităţi stupide să înceteze. Vă îndemn să vă exprimaţi părerea, dar constructiv. Trebuie să schimbăm prin orice mijloace percepţia suporterului asupra unui spectacol, căci astfel este “football”-ul prin definiţie. Cel mai frumos şi încurajator post va fi premiat, de către mine, cu o minge de fotbal originală Nike sau Adidas, la alegerea câştigătorului!