Publicat pe mysport.ro la data: 2007-09-21
„Trenul RAPID 1923 a oprit în gara NURNBERG la linia X! Călătorii sunt rugaţi să poftească în tribune!” Astfel ar suna o voce imaginară în megafoanele gării centrale din Nurnberg. Joc şcoală, de conservare la temperatura de 5 grade Celsius a unui promiţător 0-0, emoţii la debut, poate nejustificate, spectacol în tribune de ambele tabere, oraş fermecător, boem, toate acestea sunt ingredientele necesare pentru un fotoreportaj, sper eu, îndeajuns de explicit pentru acei care au trăit partida 1. FC Nürnberg – Rapid Bucureşti în faţa televizoarelor.
Oraş situat pe râul Pegnitz şi de-a lungul canalului Dunăre-Main-Rhin, Nürnberg este cel mai mare oraş al regiunii administrativ-istorice Franconia de Mijloc făcând parte din autoguvernatul Land Bayern. Localizat la 170 km N de Munchen, oraşul Nürnberg, cu o populaţie de 500.000 de locuitori, a fost leagănul multor personalităţi reprezentative pentru Germania. Astfel, Albrecht Dürer (1471-1528), unul dintre cei mai importanţi matematicieni si pictori nemţi, considerat alături de Goya şi Rembrant unul dintre cei mai mari creatori a gravurilor în stil vechi, şi-a petrecut aproape toată viaţa în acest oraş. Alături de acesta, printre multe alte personalităţi, se disting sculptorul german şi constructor de clădiri ai perioadei gotice, Adam Kraft (1455-1509) şi compozitorul renascentist Conrad Paumann (1410-1473), care deşi născut orb a fost unul dintre cei mai talentaţi muzicieni ai secolului XV.
Oraş aproape în totalitate distrus de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial, Nürnbergul a renăscut din propria-i cenuşă, devenind astfel unul dintre cele mai cochete, boeme şi încărcate de istorie oraşe din Germania. Case comemorative conservate perfect, castele şi catedrale reconstruite din temelie, clădiri asupra cărora trecerea timpului nu a şters semnificaţia iniţială, acestea schimbându-şi doar gazda, poduri cochete de un romantism aparte ce aminteşte de inegalabila „Ponte dei Sospiri”, oameni primitori, calmi, lipsiţi de orice grijă cotidiană dar captivi ai muncii ce o desfăşoară cu un loialism şi o responsabilitate greu de înţeles pentru noi, toate acestea au pictat armonios imaginea unui oraş ce trebuie vizitat şi admirat. Şi asta nu doar prin prisma unui meci de fotbal. Cuvinte migălos aşternute ar fi cred de prisos pentru a descrie frumuseţea întâlnită, Nürnberg rămânând astfel, pentru mulţi dintre cititori, un inefabil tărâm ce doar imaginile îl pot dezvălui. (Colaj foto 1)
*
*
*
*
*
*
(Colaj foto 1)
În mijlocul admiraţiei totale şi a zâmbetului ce îţi încearcă chipul privind şi admirând am întâlnit şi grupuri de români. Da, am întâlnit români fericiţi. Fericiţi că acest oraş le zâmbeşte fermecător, fericiţi că au uitat, fie şi pentru câteva zile, de implacabilul cotidian românesc, fericiţi că iubesc sportul rege, fericiţi că iubesc Rapidul. Provocarea de a imortaliza momentul întâlnirii chiar în faţa magazinului de prezentare a echipei 1. FC Nürnberg a fost una „rapid” îmbrăţişată, acesta provocând zâmbetele şi admiraţia trecătorilor. Aflându-ne practic pe tărâmul tradiţionalei beri nu puteam să pregătim partida, ce avea să se desfăşoare în aceeaşi seară, decât degustând variatele sortimente ale celei mai vechi şi mai populare băuturi, la cea mai faimoasă din numeroasele berării ale oraşului: Barfusser. (Colaj foto 2)
* 
*
(Colaj foto 2)
Simbioza dintre util şi plăcut ne-a obligat să ne îndreptăm mai mult decât optimişti către locul unde speranţele noastre aveau să fie răsplătite în cele din urmă, locul de întâlnire a comunităţii române din diaspora şi a fanilor rapidişti sosiţi de la Bucureşti, stadionul “easyCredit” (după vechea denumire “Franken Stadion”). Suporteri ai gazdelor prietenoşi, civilizaţia şi organizarea ireproşabilă ne-au uşurat accesul în tribune, acesta realizându-se într-un timp record (controalele de la intrare ce s-au desfăşurat extrem de rapid şi eficient ar putea constitui rânduri scrise într-un manual de inspiraţie al Jandarmeriei şi Poliţiei române). (Colaj foto 3)
*
*
(Colaj foto 3)
Grupurile de români sosiţi din tară (aproximativ 1000 de suporteri) au întâlnit diaspora română pe un stadion de o eleganţă ce se aliniază până la ultimul detaliu cu cea a oraşului. În urma unui apel realizat în cadrul emisiunii Luceafărul difuzată la Radio Z Nürnberg (emisiune cu şi pentru comunitatea română din Germania) aproximativ 1000 de români stabiliţi aici, dar şi în Olanda şi Suedia chiar, au ales să susţină Rapidul din tribune. Astfel, în timp ce stadionul încă aştepta numeroşii susţinători ai echipei locale, 2000 de glasuri româneşti răsunau la unison, avertizând parcă echipa gazdă că vor urma 90 de minute grele dar frumoase. (Colaj foto 4)
*
*
*
*
(Colaj foto 4)
Temperatura destul de scăzută la ora meciului (aproximativ 5 grade Celsius) nu a reuşit să domolească avântul galeriei româneşti, ieşirea la încălzire a echipei rapidiste funcţionând asemenea unui ceai cald. Atmosferă de sărbătoare, încurajări, aplauze, suporteri ai oaspeţilor ce priveau curioşi spectacolul din mijlocul tribunei romaneşti şi un stadion ce s-a umplut până la refuz în doar zece minute. Ne întrebam cum este posibil, dar amintindu-ne ce ţară vizităm ne-am înăbuşit viitoarele nedumeriri sau întrebări legate de o inexplicabilă perfecţiune. (Colaj foto 5)
*
*
*
*
*
(Colaj foto 5)
Puţinele minute rămase până la fluierul de început al partidei ne-au fost rezervate unui spectacol total marca 1. FC Nürnberg. Tradiţie, culoare, bucurie, cântec şi un întreg stadion scandând frenetic „FCN, FCN” ne-au transformat în simpli admiratori, pe alocuri puţini invidioşi, ai fenomenului „suporter” în Germania. Imaginile vorbesc de la sine, culoarea ne înconjoară, imensele steaguri hiperbolizează prezentarea echipelor, emoţiile cresc în intensitate. (Colaj foto 6)
*
*
*
(Colaj foto 6)
Prima repriză de speranţe, prima repriză de suspine, prima repriză de bucurie. Meci înverşunat, cu ocazii de ambele părţi. Vuietul tribunei zăpăceşte gândirea limpede, fiorii trec şi de o parte şi de alta a taberelor, în funcţie de poarta la care se succed ocaziile. Un comentariu analitic al meciului ar fi de prisos, românii de pretutindeni făcându-si o imagine asupra acestuia fie din faţa televizoarelor, fie de la faţa locului. Menţionând totuşi la pauză scorul de 0–0, mai rămâne de apreciat faptul ca „relaşul” dintre cele două reprize a fost pe deplin gustat si de spectatori, care şi-au încărcat bateriile la numeroasele magazine fast-food din incinta stadionului. Celebrii „Nürnberger Bratwursti”, berea fără alcool dar şi cafeaua fierbinte au avut succes în faţa minunaţilor suporteri. (Colaj foto 7)
*
*
*
*
*
(Colaj foto 7)
Mitanul secund ne-a întărit încrederea că avem o echipă mai bună decât cea a gazdelor, calificarea jucându-se la Bucureşti cu un atu de partea noastră. Acelaşi frenetism, aceeaşi bucurie, emoţii dar şi un uşor regret că nu am reuşit victoria ne-au copleşit în final. În faţa unui stadion plin ochi (tabela afişând 40.066 spectatori, din care aproximativ 2000 de suflete româneşti), ale cărui scandări în crescendo de susţinere pentru 1. FC Nürnberg au fost reduse spre final la surdină, brava galerie romanească şi-a salutat jucătorii, dăruind aplauze şi mulţumiri unei echipe ce cu puţin mai multă încredere putea părăsi stadionul victorioasă. (Colaj foto 
*
*
(Colaj foto
Scor final: 1. FC Nürnberg – Rapid Bucureşti: 0-0. Două echipe, două galerii, două stări de spirit diferite. Dacă înaintea partidei suporterii celor două părţi debordau de un optimism asemănător, fiecare sperând în obţinerea unei victorii meritate la final, la părăsirea stadionului noi radiam evident de fericire. Suporterii nemţi păreau tăcuţi şi abătuţi, semn că mult visatul trofeu (Europa Pokal, preluat din cântecele galeriei), devenit obsesie locală, e mai departe decât şi-ar fi închipuit. Rapid cu certitudine are prima şansă, iar nemţii cunosc acest fapt. Fericiţi, am lăsat în urmă o arenă de 5 stele, respect, admiraţie şi aplauze. Şi ca tabloul să fie complet, suporteri ai gazdelor, ne-au mai dat o lecţie în aceeaşi seară. Sărbătorind rezultatul în acelaşi celebru Barfusser, „gazdele” ne-au abordat, ne-au felicitat, s-au închegat amiciţii, fularele si-au schimbat proprietarii, iar nouă „ni s-a mai pus un nod in gât” amintindu-ne probabil de „amiciţia” suporterilor din ţara noastră şi de cum „ne felicităm” reciproc înainte şi după meciurile Ligii I-îi. (Colaj foto 9)
*
*
(Colaj foto 9)
Nu ne mai rămâne decât să aşteptăm fericiţi şi încrezători returul de la Bucureşti. Vom putea oare întoarce serviciul nemţilor? Vom putea fi gazde la fel de civilizate, zâmbitoare, prietenoase, lipsite de resentimente, într-un oraş la fel de fermecător? Nu este o întrebare retorică, ci una ce aşteaptă răspunsul pe 4 octombrie la Bucureşti.
Chefere
